Volumul de debut a aparut in 1916 cu titlul "Plumb" fiind urmat in timp de alte carti: "Scantei galbene", "Cu voi", "Comedii in fond", Slante burgheze".
Poezia "Plumb", care deschide volumul cu acelasi titlu, este o expresie a imaginarului bacovian de origine simbolista. Asa cum indica si titlul, poezia are in centru un simbol: plumbul, care prin trimiterea la metalul greu asociat cu Saturn, planeta stagnarii si a melancoliei.
In poezia lui Bacovia plumbul semnifica materialitate compacta, modificarea realului, dar si a sufletului. In primele doua versuri ale poeziei exista termeni din sfera semantica a mortii ("sicrie", "funerar") care se completeaza apoi cu alti termeni din aceeasi arie: cavou, coroane, mort.
Tema poeziei este moartea, legata de imposibilitatea oricarei sperante si a oricaror idealuri, dar si de spatiul inchis si de apaseara materiei.
Plumbul cunoaste un fel de metastaza la nivelul lucrurilor: "sicriele de plumb" (spatiul inchis, apasator, greu), "flori de plumb" (rigiditatea, moartea sperantei, a idealurilor, a frumosului), "coroane de plumb" (o incremenire a lumii, hipermaterialitate), "amor de plumb" (moartea sentimentului, absenta iubirii) si "aripile de plumb" (imposibilitatea, zborului, a idealului, a visarii, a libertatii, a deschiderii catre alte sensuri).
Elemente de compozitie si structura: alcatuita din doua catrene, poezia are ca element de recurenta (repetitie), termenul plumb, simbol central al mortii. Sensurile se structureaza pe doua coordonate:
1. exterioara ( a spatiului inchis, sufocant), definit de cavou, sicriu, vant
2. interioare a starilor si senzatiilor legate de presimtirea mortii, nevroza si depresie ("stam singur in cavou", "Stam singur langa mort").
Prezenta punctelor de suspensie in trei din cele opt versuri, precum si a liniei de pauza, semnifica discursul fragmentar, ruperea sensului si trecerea de la spatiul exterior la cel interior ("Si-am inceput sa-l strig...").
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu